Bibanul 

   

Bibanul este un peste rapitor, inrudit cu salaul si care este intalnit foarte frecvent in aproape toate apele din tara noastra.Corpul bibanului este robust si indesat, relativ atipic pentru familia rapitorilor din care face parte.Este insa un peste foarte frumos colorat si atragator. Pe spate este de culoare aramie, verzui pe laterale si albicios spre burta. Coada si aripiarele abdominale sunt rosiatice. Pe toata lungimea corpului este traversat de dungi verticale de culoare neagra. Gura bibanului este mare si are dinti mici si desi iar corpul este acoperit cu solzi marunti si aspri, bine fixati in tecile lor.Dimensiunea medie a bibanului este de 25 cm si cu o greutate de pana in 500 gr. In cazuri exceptionale poate ajunge la o greutate de 5kg si o lungime de 50-60cm.

Bibanul este un peste foarte abil si mancacios.

Consuma aproape orice vietate care ii iese in cale. Se hraneste cu pesti, raci, rame, viermi, insecte, broaste, icre. Este considerat un peste daunator pentru ca aduce prejudicii insemnate speciilor valoroase carora le mananca puii si icrele. Bibanul este insa un peste foarte cautat si apreciat de catre pescarii sportivi carora le ofera partide de pescuit de neuitat.

Depunerea icrelor are loc in lunile martie-mai. Bibanul este considerat un peste foarte prolific. In prima parte a vietii lor, puii de biban umbla in grupuri si se hranesc cu plancton. Ating maturitatea pentru reproducere la varsta de 3 ani.

Crapul, mod de viata si hranire

Crapul este o specie de peste pe cat de raspandita pe atat de enigmatica si ravnita de pescari. Cum majoritatea speciilor de pesti au si un corespondent din fauna terestra, crapul este asociat de multe ori cu porcul; si ca sa fim mai aproape de adevar, sa-l asociem cu porcul mistret. Fara a vedea ceva rau in asta, trebuie sa recunoastem ca atributul de porc al baltilor este datorat asemanarii izbitoare: corp indesat, masiv si greoi, botul orientat in jos (gura protactila, asemanatoare unui sorb).Se spune ca un crap practic rama prin namol filtrand cantitati mari de hrana. Crapii traiesc in grupuri ierarhizate, sunt suspiciosi nu insa si pradalnici. Capacitatea lor de a intelege si a dejuca capcanele face ca acest peste sa fie mai degraba asociat cu vulpea sau sobolanul. Un crap odata prins si scapat (sau, ne place sa credem, eliberat) devine un adevarat expert in evitarea momelilor, pescuitul acestora fiind o proba de adevarata finete. Crapul este un peste de o inteligenta aparte, dublata de instincte puternice. Singurul sau defect, speculat de pescarii abili, este nevoia acuta de hrana. Desi am citit in mai multe lucrari, personal am trait experienta capturarii unui crap oglinda de doua ori in aceeasi zi, la interval de 1 h; l-am recunoscut pentru ca-i facusem un semn discret pestelui pe inotatoarea dorsala. Ceea ce este interesant, crapul a fost prins la aceeasi lanseta intr-un loc situat la maxim 2-3 m de locul primei agatari.

Ca sa ne putem da seama daca intr-o zona a baltii sunt sau nu crapi, trebuie sa pornim de la observatia ca, in general, crapii fac deseori sarituri mai mult sau mai putin zgomotoase. Uneori se rasucesc energic la "oglinda" apei, alteori fac sarituri spectaculoase, precum delfinii. Insa, ce se intampla cu crapii mari ? Acestia, de cele mai multe ori, evita aglomeratia fiind iritati de prezenta "nepotilor" in zona lor de hranire. Daca nadim o suprafata mai mare, atunci crapii cei mari vor fi prezenti in special in zonele limitrofe. Iar cand linistea se asterne, atunci se reped sa adune in graba urmele de hrana ramase in namol. Personal am observat ca atunci cand pestii mici si medii nu mai trageau iar pescarii incepeau sa se plimbe pe langa lansete, atunci apareau si "mistretii cu colti de argint". Cel mai bine este ca nadirea sa nu se faca in exces, daca vrem sa prindem numai exemplare foarte mari. O concluzie personala: sa tinem o linie cu nada putina in afara zonei de nadire intense sau pe un culoar de trecere dintre aceste zone.

Pescuit la stiuca in Delta Dunari

Pescuit la stiuca..
Vom oferi sfaturi care sa va ajute in momentele in care pescuiti cumatra stiuca. Speram ca aceste insemnari sa va ajute sa prindeti cat mai multa stiuca si totodata sa invatati sa o respectati si sa o intelegeti.Asigurati-va ca aveti echipamentul corespunzator, atat pentru a evita sa va raniti cat si pentru a evita chinuirea pestelui. Cei mai multi pescari apeleaza la minciog si aparat special pentru extragerea acului/jigului/linguritei in momentul in care aleg stiuca.
Fiti pe faza si nu ezitati.
In momentul in care folositi momeala vie (in special pestisori) aveti grija sa aranjati corespunzator acele sau ancorele, pentru a evita inteparile superficiale sau pe cele adanci (momentul in care stiuca inghite foarte mult pestele si acul se infige in zone inaccesibile).
Nu ezitati! In momentul in care stiuca a atacat si simtit ca momeala a ajuns in gura acesteia (de obicei cand simtit rezistenta), intepati. Cele mai multe ratari se intampla in momentul in care pescarul ezista sau asteapta un al doilea atac. S-ar putea sa nu mai existe. Daca folositi pestisor viu si pescuiti la pluta lucrurile se schimba (in mod surpinzator pescuitul stiucii la pluta este foarte popular si nu la fel de solicitant din punct de vedere fizic). Ce se schimba? Felul in care ataca stiuca in primul rand. Pestele fiind in carlig, cu capetele ancorei fie deasupra, fie dedesupt, fie spre coada, are o miscare mult mai lenta ceea ce favorizeaza atacul de dedesupt si din spate. Asadar, s-ar putea sa stiuca sa nu apuce din prima zona in care avem pozitionata ancora, motiv pentru care trebuie sa ii mai acordam cateva secunde pentru un al doilea atac, in care va inghiti mult mai bine momeala.

In incheiere fir intins si capturi cat mai mari.